Maria, draga mea soră, ca o soră mai mare ce e, ”mă obligă”, uneori, să fac câte ceva, din ce nu-mi place, spunându – mi că ”în viață nu faci numai ce-ți place”…
În această notă, mă roagă, de ceva vreme, să răspund și eu la întrebarea asta, a ei ”Ce – am înțeles din viața asta?”
Am tot amânat să răspund, pentru că eu nu am mai făcut o compunere, de când fiul meu, Lucian era în clasele primare (acum are 20 de ani) şi nici atunci nu pot spune că mă pricepeam, dar din când în când, mă mai străduiam să-l ajut.
Mie mi – au plăcut mai mult ştiinţele exacte, nu literatura. Totuși, voi încerca, să enumăr câteva din propriile mele învăţături de la viaţă:
- Aș începe cu bunătatea. Am înțeles că în viață e bine, să fii bun și să faci bine. Eu am un exces de gene de bunătate (ha – ha) de la părinții mei. Uneori bunătatea este greșit înțeleasă, dar, la fel cum am văzut la ei, aleg, în continuare, să rămân un om bun.
- Viața e frumoasă, cu bune și rele. Am înțeles că viața nu este mereu dreaptă, că nu e mereu sărbătoare, dar cu fiecare obstacol, problemă sau dezamăgire, am devenit mai curajoasă, mai înțeleaptă, mai bună.
- Timpul e neprețuit și am înțeles că trebuie folosit, nu irosit. Deci scuza că nu am timp, să-ți răspund la întrebarea ta, nu mai tine, de asta, uite, că-ți răspund.
- Iubesc viața, libertatea, și tot ce e frumos.
- Viața m-a învățat, că nu pot face tot ce – mi doresc, dar sunt suficient de încăpățânată încât nici ce nu doresc, să nu ajung vreodată, să fac.
- Cu trecerea anilor am înțeles că nu pot știi totul, dar e suficient, să știu bine, ceea ce trebuie.
- Am înțeles că în viață e bine, să nu depind de nimeni și că mă pot baza pe foarte puține persoane.
Sigur, am mai învățat și altele, pe care din modestie (ha,ha) nu le mai enumăr, și tot atât de sigur, este faptul, că mai am foarte multe de învățat.
09.02.2020
