Împodobește mamă bradul!

Când mama mea a revenit la viață după cumplitul ei accident vascular hemoragic, memoria imediata era aproape complet ștearsă. Amintirile îndepărtate s-au redeșteptat primele, după care extrem de firav și mult mai târziu au apărut și mărunte amintiri de dată mai recentă. Fix acum 13 ani la câteva zile după accidentul ei, mă revăd urcată într-un mijloc de transport în comun, să merg 2 stații până la metrou la Piața Sudului. Exact în clipa în care am urcat a început să cânte Fuego ,,Împodobește mamă bradul”. A mea rămăsese în spital, mai mult moartă decât vie. Ce brad mai putea ea să împodobească ?

Read More

Să ai pe cine să iubești, să ai ceva de făcut, să ai ceva de sperat!

Acum am învățat și eu  să cred, că asta e esența fericirii. Bună parte din viața mea, am fost  total pe alături. Voiam și credeam că pot să schimb lumea și culmea,  lumea asta toată, pe care voiam să o schimb, era musai să mă și iubească. Pentru atingerea obiectivului mă introduceam în conflicte reale sau imaginare și dă-i și suferă. Făceam temperatură pentru fleacuri, mă simțeam avariată, necorespunzătoare, incompatibilă cu mai tot și cu mai toți cei cu care interacționam. Nemulțumiri peste nemulțumiri. Jale și suspine. Și toate astea…

Read More