Am avut un an bun, chiar foarte bun. Excepție a făcut finalul de an. Un accident casnic banal, nu fizic, mai mult un incident, mi-a stricat socotelile. Inițial nu erau premise pentru nimic neplăcut. Și eu și băieții stricăm, dezmembrăm, dărâmăm, mai mereu, câte ceva. După noi vine tatăl lor și repară tot ce stricăm noi. De asta nu am nici un stres. N-am avut nici atunci, dar de data asta n-a mai fost nici timpul, nici locul să repare după mine și toate s-au adunat și s-au rostogolit ca un bulgăre, ca o avalanșă gata să mă acopere. Ca să ies la suprafață, a trebuit să admit, că acela trebuie să fie un punct de cotitură. Într-un fel stăteau lucrurile până atunci, în alt fel vor sta mai departe.
Ca și cum asta nu ar fi fost de ajuns, în 31 decembrie 2019, până în prânz, am fost la câțiva pași, de locul în care a fost omorât un om. În Piața Mare din Tg-Jiu, era foarte, foarte aglomerat. Plăteam prăjiturile, când, la câțiva pași de mine, s-au auzit niște țipete prelungite, înfiorătoare, care au îngrozit pe toată lumea, vânzători și cumpărători. Strigătele acelea nu puteau să fie doar pentru un furt, trebuia să se fi întâmplat ceva mult mai rău. Apoi am în minte vorbele unei femei, al cărui chip mi s-a șters complet, adresate unor copii ,,fugiți toți, repede la mașină!” Nu am avut curaj să mă apropii. Am plătit și am plecat imediat. Până am ajuns acasă am aflat că a fost înjunghiat un om și la câteva ore am citit, că nu s-a mai putut face nimic pentru salvarea lui. E îngrozitor ce s-a întâmplat, n-o sa-mi pot scoate din minte mult timp țipetele și faptul ca un om, oricât de nebun ar fi, se poate duce cu copiii după el, să facă o crimă.
Nici anul nou nu a început într-o notă mai optimistă. Deși eu am făcut demult pace cu trecutul, din când în când, se întâmplă, să mai fiu pe traiectoria lui.
Însă nimic din toate astea nu mă împiedică să cred, că pentru mine urmează încă un an bun, pentru că eu o să-l fac bun. Ceea ce vă doresc tuturor.
06.01.2020
