Motto: Cu medicina am tratat trupul
Cu muzica am tratat sufletul.
Maria,
Eu am avut două mari pasiuni și, foarte devreme, am înțeles că pe amândouă trebuie să le transform în profesie. Și dacă am înțeles am și am reușit, le-am împletit întreaga mea viață.
Prima mea pasiune a fost domeniul medical, am fost asistent mamoș, și cu ajutorul ei am tratat trupul, iar cea de-a doua a fost în domeniul muzical, am fost și încă mai sunt și azi, interpret de muzică populară și prin intermediul cântecelor mele am tratat sufletul oamenilor.
Vreau să povestesc cititorilor, de la început, cum am ajuns să răspund și eu la întrebarea ta. Dumnezeu a făcut ca în anul 2020 să devenim vecini, de fapt sunt vecină cu Ciprian, fiul tău cel mic, doar un perete ne desparte. Astfel, am ajuns să te cunosc, ca pe un om talentat, o româncă, o gorjeancă adevărată, care, ca și mine, își urmează pasiunile.
În discuțiile noastre s-au întrepătruns cărțile tale (am fost la lansarea de la Fiii Gorjului) cu cântecele mele. Îmi amintesc foarte bine că la început cântecele mele nu-ți erau cunoscute, dar au ajuns repede și la tine, la sufletul tău, prin intermediul televizorului și al internetului, dar mai cu seamă, cu ajutorul doamnei Trandafira, ce nume frumos are mămica ta, care mă știa și mă îndrăgea de multă vreme. Aflând de la voi că ne-am cunoscut de adevăratelea, nu numai de la televizor cum mă știa dânsa, am complotat cu toții să-i îdeplinim dorința mamei de a ne întâlni în realitate. N-a fost ușor, dar până la urmă am reușit și bucuria dânsei s-a transformat în bucuria noastră, a tuturor. Cu voi am mers și la Tg-Jiu și la casa părintească din Mușetești, am cunoscut-o nu doar pe mama ci și pe sora ta, Ioana și familia ei frumoasă. Ioana are un suflet de aur și–i poartă de grijă de atâția ani mamei. M-ați impresionat că voi amândouă aveți răbdare și dragoste de mamă.
Ideea ta, de a întreba oamenii ce-au înțeles din viața asta mi s-a părut minunată, deosebită. Până să mă apuc să răspund, mi-am imaginat că, trecând deja de jumătatea vieții, răspunsul meu ar trebui să fie mai ușor de dat, decât dacă aș intrepreta o melodie în fața publicului meu, dar atunci când am încercat să răspund, mi-am dat seama că nu era deloc o întrebare simplă.
În viața mea am avut tangență cu multe categorii de oameni: pacienți, colegi, spectatori, de la țară și de la oraș. Interacțiunile cu ei erau aproape întotdeauna adevărate lecții de viață: ce să fac, ce să nu fac, ce mi-e util sau dimpotrivă. Așa am înțeles că trebuia doar să fiu atentă la viața care palpita în jurul meu.
Am început profesia de asistentă mamoș în provincie, venind în contact cu oameni simpli, cu frica lui Dumnezeu. Sunt convinsă că și eu am fost ocrotită de Dumnezeu pentru că nu am avut niciun accident, nici cu mămicile, nici cu copilașii lor nou-născuți.
În București am venit prin căsătorie. Profesia de asistent mamoș am făcut-o la Spitalul Bucur și trebuie să recunosc că mi-a adus mari satisfacții.
O dată cu venirea în București am acordat mult mai multă atenție studierii muzicii populare și zonei folclorice Argeș, de unde provin eu.
Mari satisfacții mi-a adus și muzica populară. Spectacole, imprimări radio, discuri LP electrecord, participarea la Ansamblul „Plaiul Românesc”. După toate acestea au urmat și „satisfacții materiale”.
Dar, viața trece foarte repede! Acum am înțeles că nu ne trebuie mult ca să fim fericiți. Să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru tot ce avem. Cu siguranță avem un destin dinainte stabilit. Nu luăm nimic cu noi, în afara faptelor noastre și bune și rele. Am înțeles că trebuie să-i mulțumim lui Dumnezeu în permanență, să-l iubim pe aproapele nostru și să-i respectăm pe toți.
28.02.2024
