Mulțumesc, Maria, pentru că m-ai investit cu încredere că pot așterne pe hîrtie câteva gânduri, câteva înțelesuri proprii.
Ar fi multe de spus despre viață… despre înțelesurile ei… fiecare are povestea sa, fiecare dintre noi, într-o viață de om, trăim și bune și rele….
Am avut o copilărie frumoasă, niște părinți minunați, pe care, mulțumesc Bunului Dumnezeu, încă îi mai am. Am înțeles că e foarte important să vii pe lume într-o familie unită. De la părinții mei am învățat multe, ei mi-au dat aripi și mi-au fost mereu, mereu aproape.
Am avut o căsătorie frumoasă. Împreună am construit „o grădină” împreună am râs, am plâns, dar cel mai important a fost că împreună, în aceea grădină, am sădit și am crescut un frumos bobocel de floare. Este un copil minunat, cu un suflet mare, dar căruia, mult prea devreme viața i-a dat o …palmă mult prea grea. Ne-a dat, la amândoi…Copilul meu este sufletul și viața mea, pentru care voi continua să lupt și să merg mai departe. Este rațiunea și motivația mea pentru care trebuie să mă adun, să zâmbesc chiar dacă sufletul îmi plânge, să râd chiar dacă inima îmi plânge. Am înțeles că trebuie să continui această „luptă”…
Pentru mine viața a însemnat și înseamnă o luptă. O luptă în care nu știi când intri și, binențeles, nici când, nici cum ieși din această luptă. Eu sunt un soldățel care a înțeles că trebuie să lupte, să lupte…. Un soldățel care a învățat că, încă, nu e timpul să dezerteze. Nu am luptat cu nimeni, doar cu mine însămi. Nu există un învins și un învingător ci doar eu, cu mine, fiind când în tabăra învinșilor, când în tabăra învingătorilor. Am căzut m-am ridicat și am continuat.
Ce-mi doresc? Sănătate care este mai de preț decât toate și bineînțeles să fiu bunicuță….puiul meu știe.
20.02.2024
