O întrebare cu o infinitate de răspunsuri. Problema e că răspunsul corect se află dincolo de această viață.
Până la 25 de ani purtată de conjuncturi, anturaje, învățat pe rupte pentru examene și…deodată apare întrebarea: ce caut eu în viața mea?
Târziu mi-am dat seama că trebuie să-mi pun această întrebare. Până am ajuns la această întrebare am trecut prin viață ca gâsca prin apă, ca o frunză în vânt, purtată de dorințele altora.
Și totuși Cineva acolo sus trimitea semnale că viața nu este numai serviciu-casă-obligații familiale și sociale, dar cine să vadă aceste semnale și cine să le audă din tumultul diurn și nocturn?
Viața bate discret la ușă atunci când este liniște în minte și în suflet. La început nu îți dai seama, bătaia este prea discretă. Trebuie să cureți zgura adunată pe suflet ca să o auzi.
Și uite așa, abia la 26 ani am aflat că Cineva a spus „Eu sunt Calea Adevărul și Viața”. Au urmat mulți ani de căutări, prin cărți, prin duhovnici, prin marii inițiați până când m-am întors la mine și mi-am dat seama că de mână cu Dumnezeu am mai multe șanse să înțeleg, cât de cât, ce se întâmplă în viața de zi cu zi.
Nu se termină niciodată. Ce credeam că am înțeles azi peste un timp nu mai este valabil și tot așa până la sfârșit.
Deci, întorcându-mă la întrebarea ta, Maria, cred că important este să evoluez cât pot de mult până la sfâșitul vieții, pentru că răspunsul la întrebare se află dincolo de această viață.
13.02.2024
