Încep prin a-ți mulțumi, draga mea, Maria, fostă colegă de promoție, învățământ gimnazial, pentru că mi-ai dat ocazia să scriu câteva rânduri din viața mea .
Ce am înțeles din viața asta? Bună întrebare.
Am înțeles foarte multe, atât din viața mea, cât și din viața altora.
În primul rând, că viața trebuie acceptată și trăită așa cum ne-a fost dată, fiecare zi s-o trăim ca și cum ar fi ultima, pentru că viața este scurtă, plină cu de toate: bucurii, tristeți, realizări, neîmpliniri.
Pentru viața mea trăită până azi, la vârsta de 58 de ani, țin să le mulțumesc în primul rând părinților mei pentru absolut tot, socrilor mei care m-au ajutat, așa cum au putut ei și nu în ultimul rând persoanelor care au pus câte o cărămidă la parcursul vieții mele.
Pentru tot ce am trăit până în prezent, îi mulțumesc și bunului Dumnezeu că a avut grijă de mine, că m-a ocrotit și m-a ajutat în tot ceea ce mi-am propus.
Mi-a dărui doi copii minunați, lumina ochilor mei, viitorul meu, speranța mea, un băiat și o fetiță, care acum sunt și ei părinți, au propria lor familie și casă.
Fiecare are câte un băiat și o fetiță, copii frumoși și minunați.
Nu mi-au făcut probleme, au fost cuminți și ascultători și sunt foarte mândră de ei.
Am înțeles din viața asta că totul se obține numai prin muncă și perseverență, am înțeles că trebuie să-ți dorești ceva foarte mult, să crezi că ți se va îndeplini, să continui chiar dacă uneori dai greș, să te străduiești, pentru că nimic nu îți vine pe tavă.
Așa mi-am educat copiii, pentru că așa am fost și eu educată de părinții mei, drept pentru care astăzi, ei ca și mine, au o familie frumoasă, o meserie și o casă a lor.
Am înțeles că dacă greșești, trebuie să recunoști și să nu uiți să-ți ceri iertare, dacă cineva are nevoie de ajutor, să nu stai mult pe gânduri și să-l oferi cu drag.
Am înțeles că nu trebuie niciodată să te oprești din a visa, din a-ți dori ceva, din a iubi și a prețui oamenii dragi, fără sa-ți fie jenă să spui „te iubesc”.
Până la apariția în viața mea a frumoșilor mei nepoței, recunosc că nu am folosit prea des aceste două cuvinte, dar acum însă, le folosesc foarte des.
Am înțeles că totul este imprevizibil, planurile făcute pot să-ți fie date peste cap într-o secundă, dar nu trebuie să disperăm să continuăm să ne dorim și sigur cândva, se va împlini. Nimeni nu știe când vine sau când pleacă de pe această lume.
În fiecare zi trebuie să respirăm, să visăm, să ne dorim și… să muncim.
31.01.2024
