Așa cum s-a mai spus, nu cred că e momentul să spunem viața asta. Chiar sună a etapă finală, ori mie îmi place să cred că mai am încă viață de trăit. Așa că o să încerc să spun ce am înțeles din viața trăită până acum.
Am înțeles că trebuie să-ți asumi greșelile, si mai ales că dacă nu poți influența procesul derulării unor actiuni, să nu fii surprins dacă rezultatul nu e cel pe care îl așteptai.
Nu are sens să fii marcat de faptul că ai luat o decizie sperând la un anumit rezultat final și observi, că tot ceea ce se întâmplă până la acel rezultat nu e sub controlul tău.
În filmul Sense8 cineva spunea „The fault it is the present understood by people looking backward. We have to look forward”. Greseala este prezentul privind înapoi. Trebuie să privești înainte.
Toți ne am spus de nenumărate ori: cum ar fi fost dacă? Dacă luam altă decizie, unde aș fi fost? O asemenea analiză nu-și are rostul decât în scop pur analitic. O decizie din trecut nu poate fi analizată prin prisma a ceea ce știi acum, dar nu știai atunci. O decizie luată la momentul X din trecut, s-a bazat pe ceea ce ai crezut/ simțit că e mai bine atunci, pe baza experientei de viață și a cunostințelor tale acumulate până atunci. Faptul că în momentul actual, când o analizezi ai alte informații, nu înseamnă că atunci puteai lua o decizie mai bună. Nu aveai cum. Atunci nu știai ce știi acum. Nu știai cum va evolua situația în cauză, iar dacă acum știi cum deja a evoluat, ca urmare a decizie alese, nu înseamnă că știi cum ar fi putut evolua în cazul în care luai altă decizie.
Da, luăm decizii care ulterior se dovedesc, uneori, a fi greșite, care nu duc la rezultatul așteptat sau mai rău, îi afectează negativ pe cei la care ținem și îi iubim. Așa ca tot ceea ce ne rămâne este să ne asumăm greșeala si să facem ce stă în puterea noastră, să reparăm ce mai poate fi reparat.
11.01.2024
