Am 49 de ani.
Cam p-aici sunt: la jumătatea paharului vieții.
Mereu mă uit la jumătatea plină. Motivul este simplu: doar de acolo poți să bei ce mai este în pahar.
Și jumătatea goală este importantă. Că știi ce-ai băut. Știi cum ai golit paharul. Iar asta te ajută să, după caz, te bucuri de jumătatea plină care a rămas sau să te întristezi că ai băut deja jumătate.
Că aici am vrut să ajung: ce îți pune viața în pahar rareori decizi tu. Cum bei ce ți-a turnat viața în pahar este singura decizie pe care poți să o iei cu adevărat.
08.01.2024
