Dragă Maria,
Ca sa fiu sinceră, invitația ta mă onorează și mă obligă. Inițial am ezitat să răspund acestei provocări, deoarece în mintea mea s-a produs un scurtcircuit. Nu înțelegeam cum, o femeie, atât de complexă, se apleacă asupra mea. Poți să mă cerți, dar eu așa te văd și nu ai cum să schimbi asta.
Fiindcă ai insistat, încerc să formulez un răspuns care să conțină ceea ce am înțeles eu din viața asta, până acum, în cei 31 de ani ai mei?
Pe la 20 de ani am înțeles că nu sunt buricul pământului și că nu doar pentru mine răsare soarele, dar, totodată, tot pe atunci, am învățat și să mă respect îndeajuns de mult, încât să refuz orice mi se pare nefiresc, fără bun simț și demnitate.
Bunica îmi spunea când eram copil „Învață mamă, că o să ai nevoie, dar nu uita că omul învață cât trăiește și când moare, tot prost moare” și abia acum cred ca am început să înțeleg, ce a vrut să îmi spună.
Dacă nu aș fi o persoană realistă, aș spune că am înțeles multe, dar, de fapt, cred că am înțeles doar atât cât să pot funcționa în parametrii generali ai societății. Uneori mă dau de gol ochii și subtitrarea gândurilor mi se citește în ei. În toate limbile și în toate culorile.
Urăsc ipocriții și mincinoșii, și ei pe mine, dar asta nu e treaba mea. Până la urmă, eu port o doză de sarcasm și pantofi frumoși, ca să trec mai ușor peste ei.
Am înțeles că un eșec nu mă face mai puțin bună, că eu sunt suma tuturor defectelor dar și a calităților mele.
Am înțeles că durează o fracțiune de secundă, să ajungi din vârf, înapoi la zero, atunci când mizezi totul pe ceva improbabil, dar care speri să funcționeze.
Am înțeles că tot ce durează se obține cu efort susținut, uneori cu lacrimi, cu nervi, dar și cu toată ambiția de care dispun.
Am înțeles că trebuie sa mă iubesc pe mine și să nu mă mai judec atât de aspru. Un om drag mi-a spus că oricum o vor face cei din jurul meu, gratuit și că eu trebuie să învăț să mă iert. Este singura situație în care admit că eu trebuie, altfel, în general eu „nu trebuie”.
Am înțeles să îmi ofer timp, să fiu recunoscătoare pentru tot ce primesc și să nu mă mai iau atât de în serios, uneori.
Am înțeles să fiu iar copil, alături de fiul meu și să îmi găsesc bucuria în lucrurile mici și ochii lui mari, iar pentru asta îi rămân veșnic recunoscătoare.
Am înțeles de asemenea, că indiferent de vreme, este foarte importantă culoarea umbrelei pe care o porți și a rujului cu care te dai. Cafeaua obligatoriu sa fie neagră, iar vinul și oamenii din jur neapărat să fie buni.
În rest, are Universul grijă de toate.
Te-am cuprins!
23.10.2023
