Sincer, cred că ar fi mai simplu să spun ce nu am înțeles, pentru că sunt prea puține lucrurile înțelese.
În primul rând am realizat faptul că învățăm în viață orice, ne preocupăm de propria formare începând de la grădiniță, însă nimeni nu învață să moară. Deși este singura certitudine din viața fiecăruia: într-o zi vom muri.
Am înțeles apoi că în mijlocul unei metropole, într-un mall plin ochi cu oameni, te poți simți groaznic de singur. Iar singur fiind într-o pădure te poți simți în deplină comuniune cu oamenii cu natura și Dumnezeu.
Am înțeles că deși ne încredem fiecare în forțele proprii, în propria personalitate, fără ajutorul lui Dumnezeu nu putem face absolut nimic! Și EL, de obicei, lucrează prin oameni.
Am înțeles că unui om nu-i trebuie neapărat sprijinul celor din jur, cât mai ales certitudinea că se poate baza pe acest sprijin.
Am înțeles că fericirea nu e altceva decât dăruirea de sine, văzându-i pe cei din jurul tău, dăruindu-le din timpul tău, din cunoștințele tale, din liniștea ta, din puținul material pe care îl ai, dăruind un zâmbet sau o vorbă bună, ești tu însuți fericit.
Am înțeles că obiceiul bunicilor de a începe orice zi prin rugăciune și de a termina în același mod e secretul unei vieți împlinite. Plus omenia și puterea de a-ți menține verticalitatea în orice situație.
Am mai înțeles că liniștea sufletească se păstrează căutând să vezi binele în orice om și în orice situație oricât de grea.
Am înțeles că să fii sincer cu tine însăți e cel mai greu! Oamenii preferă să se mintă pe ei înșiși în loc să spună lucrurilor pe nume! Iar momentul „trezirii” va fi cu atât mai dificil cu cât e amânat mai mult.
Și-am înțeles să mă bucur în fiecare dimineață în care am deschis ochii, să mă bucur de fiecare rază de soare și de zilele mai puțin însorite, de orice lucru cât de mărunt sau de măreț și să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate! Vorba psalmistului David:
„Binecuvântează suflete al meu pe Domnul și nu uita toate binefacerile Lui!
Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-și-a aminte că țărână suntem.
Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; așa va înflori.
Că vânt a trecut peste el și nu va mai fi și nu se va mai cunoaște încă locul său.
Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul,
Și dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui
Și își aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele.”
07.12.2022
