Într-o zi frumoasă de toamnă, în Tg-Jiu, la Colegiul Național Tudor Vladimirescu, la fix 5 ani și o zi de la lansarea primei mele cărți, DESTĂINUIRI, am pus la cale lansarea celei de-a doua cărți: CE-AM ÎNȚELES DIN VIAȚA ASTA.
Nu sunt și nu mă cred nicio scriitoare. Alta e activitatea mea zilnică și Slavă Domnului, îmi place ce fac. Nimic nu mă împiedică, însă să-mi urmez pasiunile.
Zarurile au fost aruncate în așa fel încât pentru prima carte au trecut aproximativ 7 ani până să o public, iar acum, într-o jumătate de an eram gata.
Scrierea cărții într-un timp destul de scurt, apoi publicarea și nedumeririle legate de lansarea ei, de oamenii care vin sau nu mai vin, m-au năucit, m-au dezorientat și bulversat pe de-a întregul. Nu era o premieră. La fel s-a întâmplat și acum 5 ani și dacă va mai urma, vreodată, un eveniment asemănător, la fel de stresată și de zăpăcită o să fiu.
Totuși, cu toată zăpăceala, cu toate sincopele, inerente sau nu, cred că am reușit să pun la cale un eveniment, pentru mine, memorabil.
Datorez reușita acestui eveniment unor oameni speciali în fața cărora mă înclin.
- Mulțumesc gazdelor evenimentului, în special doamnei profesor Cristina Goanță, directorul Colegiului Național Tudor Vladimirescu, care a acceptat ca lansarea cărții mele să se desfășoare în acest loc special, loc care a însemnat și înseamnă foarte mult pentru mine. Mulțumesc, de asemenea, domului director Bogdan Rădulea, precum și doamnelor Oana-Daciana Dabelea și Mariana Nimară, cadre didactice ale aceluiași colegiu.
- Mulțumesc celor care au vorbit foarte frumos despre carte și despre mine, profesorilor mei doamnele Ana ROȘCULETE, Alexandrina ROBU și domnul Daniel Gheorghe LUCHIAN, precum și foștilor mei colegi, din Grimex, Ion STAMATOIU și din politică, Maria MOȚA și Marcel ROMANESCU.
- Mulțumesc celor care au intrat în jocul meu și mi-au răspuns la întrebarea care a devenit, până la urmă, titlul unei cărți.
- Mulțumesc tuturor acelora care au răspuns prezent chemării mele și au ales, să lase deoparte, pentru o vreme, grijile și problemele personale și mi-au fost alături. Unii chiar de departe, din Vâlcea, Slatina, București și Toronto.
Tot zbuciumul, stresul și consumul meu interior s-a evaporat când am văzut că, și de data aceasta, am pe cine să contez și mi-a dat mâna să spun, în discursul meu, că nici nu mai contează dacă au venit de drag, din prietenie, din curiozitate sau din obligație (ziceam de familie, dar glumeam – nimeni nu a venit din nicio obligație).
- Mulțumesc prietenelor din copilărie, din școala generală și de mai târziu.
- Mulțumesc consătenilor mei de la Mușetești și cadrelor didactice de la școala generală.
- Mulțumesc prietenelor și foștilor colegi din Tudor.
- Mulțumesc prietenelor și foștilor colegi din Grimex.
- Mulțumesc foștilor colegi din fostul Partid Democrat.
- Mulțumesc profesorului Luchian pentru „reportajul fotografic”.
- Mulțumesc oamenilor dragi care nu se încadrează în niciuna din categoriile enunțate mai sus. Știu că unii dintre ei ar merge cu mine până la capătul pământului.
Mulțumesc din inimă!
15.09.2021
