109. Alina NICULAE: Ce-am înțeles din viața asta?

Deși sunt încă tânără, am o vorbă care m-a urmărit încă din adolescență: plecăm de acasă, dar nu știm dacă ne mai întoarcem

Viața m-a învățat însă, că există un destin pentru fiecare dintre noi, și că nu avem de ce să ne temem.

Eu sunt o persoană realistă și îmi place să spun lucrurilor pe nume și-am înțeles, că pentru acest fapt, uneori sunt apreciată, alteori sunt contestată.

Încă de pe băncile facultății am realizat faptul că în viață nimic nu este întâmplător.

Astfel am ajuns să lucrez în cadrul unei instituții publice și să te cunosc pe tine, Maria, și să mă bucur că-ți pot răspunde și eu la întrebarea ta. Asta s-a întâmplat datorită doamnei profesoare de informatică, Elena ILIE, de la Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir. Cum s-a întâmplat? Așa cum nu mi-am imaginat vreodată. În câteva cuvinte, relatez doar că, din câte știți, în anul II de facultate toți studenții trebuie să întocmească un caiet de practică. Din aproximativ 400 de studenți, eu am fost întrebată de doamna profesoară, dacă am unde să – mi fac lucrarea și dacă nu am, mă va ajuta dânsa. Nu aveam. M – a îndrumat și așa am ajuns ca, încă din anul 2009, să lucrez în sistemul public.

Un alt lucru important în viață, cred că și cel mai de preț, este acela de a fi norocos și de a fi în locul potrivit la momentul potrivit. În anumite cazuri, norocul ți-l faci cu mâna ta. Spun asta vis-a-vis de ce- am relatat mai sus și pentru faptul că facultatea pe care am ales-o a fost la sugestia vecinei mele, Cristina. Puteam merge la orice altă universitate, însă am ținut cont de sfatul ei și bine am făcut. Din punctul meu de vedere, cred, că orice secundă contează în viață. Să  nu o irosim, să o prețuim.

Au fost și sunt momente importante în viața mea. Spre exemplu atunci când mi se cere ajutorul și eu pot să-l ofer. Există o satisfacție infinită după aceea. Consider că este bine să ajuți! Ajuți, ești ajutat! Cel puțin, la mine asta funcționează de când mă știu. Mai mereu mi se întâmplă să am nevoie de ajutor și-l primesc. De cele mai multe ori, doar gândesc, nu comunic și deja primesc ajutorul de care am nevoie.  Cum spuneam, nimic nu este întâmplător.

Închei  cu  gândul că familia este cea mai importantă și prețioasă comoară pe care o am. L-am cunoscut pe Marian, sotul meu, la vârsta de 15 ani. După aproximativ un an jumătate am început să ne cunoaștem mai bine. Încă de la începutul relației noastre, părinții mei, Elena și Aurel, au fost drastici, severi și a trebuit să învăț, să pun școala pe primul loc, cariera pe al doilea, iar relația pe ultimul loc. Atunci, ca orice adolescent, mi-am criticat părinții, însă  în timp am constat că abordarea lor a fost cea firească și m-a ajutat.  Acum clasamentul s-a inversat, adică relația e pe primul plan, dar am înțeles și atitudinea părinților.  Împreună cu Marian, de 16 ani formăm un cuplu, iar de 5 ani o familie.  Viața s-a schimbat odată cu venirea pe lume a fetiței noastre Miruna Ștefania, alintată Bobocica, raza noastră de soare.

Viața m-a învățat că nu există prieteni adevărați. Singura mea prietenă este și va rămâne sora mea, Mădălina. Ea este sprijinul meu și este lângă mine ori de câte ori am nevoie de ea. Chiar dacă este mai mică cu patru ani și zece luni decât mine, am învățat multe lucruri legate de viață de la ea, mă întelege și știe exact cum să mă ajute. Pot conta intotdeauna pe ea, în orice situatie. Nu trebuie să-i spun că am pățit ceva, pentru că ea își dă seama și singură, doar privindu-mă. Viața m-a învățat cât de importantă este legătura cu sora mea.

 Concluzia acestor gânduri este că familia este motivul pentru care trebuie să avem o nouă speranță în fiecare zi. 

12.12.2022

Comentarii

comentarii

Related posts

Leave a Comment

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.