Cum poate o persoană la 27 de ani să tragă linie și să răspundă la această întrebare? – ar spune unii oameni.
Nu este greu deloc atâta timp cât ai reușit să dai viață anilor tăi. Pentru cine nu mă cunoaște, mă numesc Andreea, am vârsta pe care am menționat-o mai sus, locuiesc în București, sunt originară din Târgu-Jiul maiestuos al lui Brâncuși și sunt o mare iubitoare de proză. Îmi place să scriu de când mă știu, atât în limba noastră maternă dulce cât și în limba germană.
Despre germană o să vă povestesc mai jos, dar mai întâi o să vă scriu câteva cuvinte despre primul lucru pe care l-am înțeles de la viața mea.
Și anume că dragostea m-a născut și dragostea mă ține. Dragostea părinților mei, a bunicilor mei, dragostea de locurile natale, dragostea de oameni frumoși. Am învățat că indiferent de greutățile vieții, ești binecuvântat să ai doi părinți care se iubesc și care se respectă și că oricât de deasă ar fi negura necazurilor, dragostea sparge cerul și sfărâmă orice suferință. Mulțumesc tuturor celor care mă iubesc, învăț zilnic din dragostea lor.
Alt lucru pe care l-am învățat este că Dumnezeu e întotdeauna dincolo de ușa la care te așteaptă să bați. Stă acolo și te așteaptă să-ți deschidă, cum își așteaptă un părinte copilul să se întoarcă acasă după o perioadă de încercare. Și pe mine m-a așteptat să bat la ușa Lui, cu o răbdare nemărginită.
Mi-aș dori să spun că am înțeles de ce am fost înzestrată cu această înclinație spre limbi străine și mai exact spre limba germană. Dar chiar nu știu, e ceva ce face parte din mine și cu care mă identific. Faptul că am devenit olimpic național în liceu a fost, pe departe, cel mai frumos moment din viața mea de elev și simt nevoia să o mărturisesc de multe ori, dar nu spre slava mea ci spre slava Lui și a tuturor oamenilor care au crezut atunci în mine, de la profesori până la părinți și prieteni.
Nu știu dacă am spus cuiva, dar înainte să reușesc, prietenii mei mă întrebau cu ce mă pot ajuta să mă mai relaxez, sau dacă am nevoie de ceva. Și le-am spus că nimic nu m-ar face mai fericită decât să știu că se roagă pentru mine și că mă poartă în gândurile lor.
Și au facut-o. Am reușit să susțin proba la olimpiadă, sub tratament, cu o durere cruntă de spate și abia putând să-mi mențin poziția pe scaun. Mulțumesc din nou.
Ei bine, aceștia sunt cei 3 piloni pe care se sprijină ființa mea și pe care am reușit clar să-i identific și să-i numesc până la vârsta asta. Dragostea, limbile străine și credința.
Sunt un om iubit, care iubește mult, un copil binecuvântat cu doi părinți frumoși, sunt prietena voastră de la facultate, de la colț de bloc, de la serviciu. Sunt un om care a înțeles din viața asta că doar dacă dăruiești poți dobândi și că dăruitorul își revendică mereu darul. Spuneți că nu ați primit vreodata în inima voastră o vorbă bună de la cineva sau cineva a făcut un gest mic, dar frumos pentru voi și că nu vă trece prin minte uneori și zambiți? La acest dăruitor care-și revendică darul mă refer.
Așa sunt eu și aceste lucruri le-am înțeles din mine și-i dau Slavă lui Dumnezeu pentru tot ce m-a ajutat să realizez și privesc cu nădejde spre viitor.
Inimile sus!
15.08.2022
