Am înțeles că :
- Există o soartă, un destin pentru fiecare. În cazul meu, fiind cel de-al treilea copil al familiei, frații mei fiind deja mari (10-12 ani), eram sortit să „călătoresc pe Apa Sâmbetei”, căci venisem mult prea târziu, să bat la poarta vieții. Dar, cum Dumnezeu lucrează prin oameni și în cazul meu, mama mare, Florica, întorcându-se, după un pelerinaj, de la Maglavit, a reușit să o convingă pe mama mea, Ioana, să-mi dea voie să vin în lumea reală și să supraviețuiesc, până azi, depășind vârsta de 85 de ani.
- Poți să fii cel mai bun, dar să te clasezi pe locul II. Mi s-a întâmplat de mai multe ori în viața asta.
- Necazurile ne însoțesc permanent. Probabil acesta-i drumul vieții, care-ți pune la încercare răbdarea și puterea de a îndura suferințe, la care nu te-ai gândit. Pe mine nu m-au slăbit, aproape, niciodată. Primul șoc din viața mea a fost, când tocmai împlinisem 10 ani. În 12 februarie 1946, în urma unui accident stupid, mama mare, cea căreia, într-un fel, îi datoram viața, este nevoită să ne părăsească pentru totdeauna. Ca și cum asta nu ar fi fost de ajuns, în același an, în 25 octombrie 1946, în urma unei tuberculoze galopante, am rămas orfan de mamă. Sărăcia și chiar foametea ne-au ținut companie mai ales în anii războiului și al secetei. Eu, însumi, fiind elev și apoi student m-am îmbolnăvit foarte grav. Apoi, în la 8 septembrie 1977, soția mea, Elena – Lucia, profesoară de matematică, s-a îmbolnăvit, fără scăpare, și înainte cu puțin timp, de a sărbători 25 de ani de căsătorie a plecat la Domnul, fără întoarcere, lăsându-mi în grijă cei doi copii, care, încă erau la școală, în curs de formare, ca studenți. Pentru ei a fost foarte greu să treacă peste acest abis, creat de pierderea celei care le a dat viață și imposibil de a se transpune, cu înțelegere, în situația mea. Poate, acum, când au devenit, la rândul lor părinți… fără a putea mărturisi, înțeleg situația creată atunci.
- Și norocul e parte din viața noastră. Norocul meu, au fost, în prima parte a vieții, frații mei. Lor le datorez viaţa. Ei m-au salvat de la moarte de atâtea ori și mi-au fost ca niște părinţii, făcând totul ca să mă scape de o boală care ucidea, atunci, fără cruțare. Apoi, înainte de căsătorie îmi ziceam, mărturisindu-mi doar mie însumi, că aș dori să am cel puțin doi copii, un băiat și o fată. Băiatul să fie mai mare ca fata cu 1-3 ani. Dumnezeu mi-a îndeplinit dorința mea nemărturisită cuiva, mi-a îndeplinit-o întocmai. În 1975 s-a născut băiatul nostru, Petru, şi în 1976 s-a născut fetiţa noastră, Ioana.
- La pomul lăudat să nu te duci cu sacul gol. La vârsta de 75 de ani, când încă eram în activitate didactică, am fost supus unei intervenții chirurgicale. Cel care mi-a făcut operația, nu este un oarecare, ci un profesor, doctor. A folosit, însă, o practică malefică, ce nu poate onora un om integru. Intervenția a fost nereușită, un malpraxis nerecunoscut. Din această cauză am fost nevoit să mă retrag din activitatea didactică, fiind purtătorul unei mari suferințe, fără leac, care din anul 2011 îmi este permanentă companie…
- Există în viață și momente de bucurie și satisfacție deplină, pe care nu ai sperat vreodată să le trăiești. Un astfel de moment l-am trăit la împlinirea vârstei de 75 de ani, în 21 aprilie 2011, pentru toate faptele și activitatea pe care am depus-o în decurs de 50 de ani. Un eveniment unic, desfășurat la inițiativa unor foști studenți. Am fost sărbătorit în cadrul la Institutului de Construcții București (azi Universitatea Tehnică de Construcții).
Dacă de-a lungul activității mele am reușit să elaborez și să tipăresc, singur sau împreună cu alți colaboratori, peste 30 de manuale și cursuri universitare, la retragerea mea de pe frontul efervescent al activității didactice tehnice, am putut să continui și pe mai departe, dar la libera alegere. Astfel, am revenit, la activitatea publicistică, în reviste literare și de cultură și chiar publicând cărți.
Așa am reușit să mă ridic, echilibrul să mi-l țin, rănile să mi le vindec, să fac ca ura să nu mă cucerească, să râd, să fiu vesel și optimist, chiar atunci când sufletul meu plânge…
13.06.2021
